Ce lucruri trăsnite fac și spun copiii!… la botez, aniversare, nuntă…

 

Vrei să fii remarcat? Vrei să ieşi din anonimat atunci când participi la o nuntă, un botez sau o aniversare? Ia copilul cu tine şi ai toate şansele să fii mai vedetă decât protagoniştii evenimentului!

Ştim cu toţii că cei mici pot fi uneori o sursă nesecată de uimire, distracţie şi amuzament. Da, uimire pentru părinţi, distracţie şi amuzament pentru toţi ceilalţi din jur. Pentru că situaţiile în care copiii au devenit la un moment dat “periculoşi” sunt extrem de multe, astăzi vă propunem să staţi alături de noi şi să vă delectaţi cu “păţaniile” unor părinţi care şi-au luat inima în dinţi şi au mers împreună cu cei mici la diferite evenimente simandicoase şi foarte, foarte importante.

Vă garantăm, ceea ce urmează e ca un desert fabulos!

 

George, tată de Vlad (3 ani)

Am fost şi noi pentru prima oară cu copilul la un botez. Am zis că evenimentul e pe zi, că sunt mulţi copii invitaţi, că va fi distractiv pentru el şi mişto pentru noi că na… e pentru prima oară când participăm la un eveniment de acest fel toţi trei, ca o familie. Ne-am dus inclusiv la biserică! Ei, ce să vezi că de acolo ne-am făcut remarcaţi. Fiul meu drag şi scump a studiat cum se procedează cu apa, cu cristelniţa, cu dezbrăcatul, a băgat la cap şi după ritualul bebeluşului, când toată lumea se uita cum naşa şi mama pregăteau hainele noi, al meu se chinuia să se descalţe şi să se dezbrace. Voia şi el să facă baie “în flori”… Să vezi chinuială pe noi să-l convingem că nu e cazul. “Picină şi foi, picină şi foi!!!”. (Piscină şi flori, piscină şi flori”). Doar asta am auzit… Am ieşit din biserică, ce să mai facem?

 

Victor, tată de Sofia (4 ani)

Nu mai merg cu Sofia la nicio nuntă, la niciun botez, la nimic. Am mers cu ea la nunta verişoarei mele. E fascinată de rochii, de pantofi, de roz, de magie, de zâne, de tot pachetul. Am ajuns şi noi frumoşi la biserică şi ne-am pus într-o colţ să aşteptăm mireasa. Apare draga de ea… Într-o rochie din aceea mare ca de prinţesă. O vede Sof. Face ochii mari, o studiază de sus până jos şi cu cea mai mare gingăşie îi spune: “Doamne, Ana, cum te-ai îmbrăcat? Eşti cea mai urâtă zână din lume. Nu semeni cu nimeni din ce îmi place mie…” Măi, oameni buni, era să intru în pământ de ruşine. Mă uitam la vară’mea cu groază. Aş fi dat orice să nu se supere. Ce să zică draga de ea? A început să râdă şi a mers mai departe… Problema e că a auzit-o multă lume pe simpatica de fiică-mea şi câţiva ne-au aruncat priviri răutăcioase.

 

Maya, mamă de Yanis ( 5 ani)

Am mers cu fii-meu la un botez cu mare ştaif. L-am îmbrăcat ca-n reviste, eu şi soţul eram minunaţi. Am dansat, am cântat, a fost ceva absolut de vis! Singura problemă a fost că fiul meu, mâncăcios din fire, era tare supărat că lui nu îi ajunge mâncarea. Era delicioasă şi ar fi mâncat de pe mese dacă l-am fi lăsat. La un moment dat era cu nişte copii, se jucau la o masă şi noi eram liniştiţi pe acolo. Ce putea să se întâmple? Ei bine, s-a întâmplat. Al meu a dispărut. Nici urmă de el. Panică, vă daţi seama… Unde e? Cu cine a plecat? Unde s-a dus? De ce? Nimeni nu ştia să ne răspundă. Într-un final, când deja mă invadaseră transpiraţiile reci, l-am găsit… Era la bucătărie, unde bucătarul l-a aşezat la o masă şi i-a pus în faţă o farfurie imensă cu de toate. “Ce să fac mama, dacă aici nu ne dă nimeni să mâncăm?”. Asta a ştiut el să îmi spună de faţă cu părinţii copilului proaspăt botezat… Şi are doar 5 ani…

 

Cristina, mamă de Mihai (5 ani)

Doamne… îmi aduc aminte că în vară am fost la nunta unor prieteni. Foarte mişto a fost… L-am luat şi pe Mihai cu noi, care de regulă e cel mai cuminte copil ever. Ei, acolo nu ştiu ce s-a întâmplat, dar s-a înhăitat, da! fix acesta este cuvântul: s-a “înhăitat” cu alţi copii şi ce credeţi? Din pastă de brânză, ciocolată din candybar şi ce au mai găsit ei pe acolo, s-au transformat în indieni. Toate hainele lui frumoase pe care le-am ales cu cea mai mare grijă şi dragoste arătau ca şi cum le-ar fi târât prin cel mai mare gunoi. Pe faţă avea tot meniul şi dintre toate cămaşa albă era cea mai compromisă. “Ce e, mami? Ne plictiseam aici… Muzica nu ne-a plăcut”. Asta a fost replica lui… Am plecat acasă, că aşa nu puteam sta cu el acolo…

 

Robert, tată de Tudor (3 ani)

Am păţit-o şi noi la un botez… Slujba s-a ţinut la o biserică catolică şi vitraliile acelea impresionante l-au dat pe spate pe fiul meu… În timp ce preotul spunea nişte lucruri din suflet pentru nepoţica noastră, al meu s-a trezit vorbind cu voce tare: “Ute, tati, Superman! Şi acolo e Joker!!!!”. Noroc ca preotul nu s-a supărat… Doamnele în vârstă însă mi-au trimis priviri ucigătoare…