Studiile din ultimii ani ne arată că disciplina nu înseamnă pedepse și recompense.  Disciplina este, de fapt, învățare și dezvoltarea abilităților copiilor care să îi ajute să se descurce în viață. Atunci când vine vorba despre educație, scopul este unul de lungă durată. Orice părinte își dorește ca al său copil să devină un adult responsabil, fericit și echilibrat emoțional.

Este bine ca orice părinte să își pună întrebarea de ce își dorește ca un copil să facă anumite lucruri? De frica pedepsei sau din dorința recompensei? De exemplu, un părinte își dorește ca un copil să facă curat în cameră de teamă sau să își dezvolte valoarea curățeniei? Să citească o carte pentru o recompensă sau să își dezvolte bucuria de a citi?

De ce isi pedepsesc parintii copiii?

Părinții își pedepsesc copiii, fie pentru că aceștia nu fac ceea ce părinții vor de la ei, fie fac ceva cu care părinții nu sunt de acord. Toate formele de pedeapsă, fie că folosesc violența sau nu, se nasc dintr-o abordare autoritară, în care părinții își folosesc puterea asupra copiilor. Toți părinții își iubesc copiii și au cele mai bune intenții. Uneori, comportamentul provocator al copiilor și frica părinților să nu eșueze în disciplinarea copiilor duc la aplicarea sistemului de pedepse și recompense. Părinții nu îi mai cumpără băiețelului avionul mult dorit, sau fetiței costumația de prințesă visată. Nu îi mai lasă pe copii la desene sau nu îi mai duc la locul de joacă dorit. Durerea pe care o simte copilul în aceste momente este considerată inevitabilă în schimbarea comportamentului. Părinții cred că, astfel, copiii lor vor deveni persoane mai bune.

De ce se comporta copiii rau

Copiii se comportă rău, atunci când nu le sunt împlinite nevoie de bază ca hrana, somnul, stimularea, atenția, independența etc. Alteori, copilului îi lipsește informația. De ex. pune mâna pe priză, deoarece nu știe de ce este periculos să facă acest lucru. Un alt motiv important pentru care copiii se comportă rău este stresul, durerea copiilor. Fie că este vorba despre apariția unui frățior, despre divorțul părinților, despre certurile din casă sau de schimbarea locuinței, copilul poate fi stresat și poate deveni violent și necooperant.

De ce nu sunt bune pedepsele?

Pedepsele sunt ineficiente pe termen lung. Ele funcționează doar pe termen scurt. Copiii fac ce își doresc părinții de la ei în momentul respectiv, dar nu modifică comportamentul pe termen lung.

Pedepsele provoacă durere fizică sau emoțională și scad stima de sine a copiilor. Îi fac să se simtă fără valoare, fără putere.

Pedepsele inhibă curiozitatea și dorința de a explora. Când pedepsele sunt folosite pentru a ușura învățarea, are un efect opus. Copilul devine nervos și anxios, își pierde interesul pentru învățătură și curiozitatea.

Pedepsele îi fac pe copii să își mintă părinții. Copiii ajung să se ascundă de părinții lor, de frica pedepsei. Acest lucru duce la înrăutățirea relațiilor în familie. Copiii pedepsiți des, atunci când sunt mici, ajung fie să se revolte când cresc, fie devin obedienți, fără voce.

De ce nu sunt bune recompensele?

Recompensele par mult mai inofensive, în comparație cu pedepsele. În realitate, nici această abordare disciplinară nu este cea mai potrivită. Recompensele seamănă, de fapt, mult cu pedepsele, chiar dacă nu provoacă durere.

Recompensele diminuează motivația. În absența recompensei, copiii încetează să mai facă un anumit lucru. În urma unui studiu, s-a observat că, în absența recompensei, copiii au ajuns să renunțe la a desena, activitate care le făcea plăcere. Cei nerecompensați nu și-au pierdut interesul. Recompensele sunt înșelătoare, ele nu rezolvă problema profundă și nu insuflă valori, cu adevărat.

Și copiii care sunt recompensați ajung să mintă sau să trișeze pentru a nu pierde acest privilegiu.

Copiii pot deveni mai ușor ispitiți sau manipulați dacă tot ceea ce fac este condiționat de obținerea recompenselor. Părinții trebuie să îi învețe pe copii să gândească pe cont propriu și să nu îi lase pe alții să le controleze comportamentele.

Recompensele sporesc competitivitatea între copii, mai ales între frați. Acestea pot duce la resentimente și la punerea la îndoială a corectitudinii recompensării celorlalți copii.

Există și situații în care copiii se bucură să primescă recompense pentru că au făcut ceva. Atâta vreme cât copiii pot alege această situație, ea va fi trăită ca un joc și nu va avea consecințe negative. Problemele apar atunci când li se impune un sistem de recompense de către o autoritate, în scop de control al comportamentului.

În concluzie, pedepsele și recompensele nu ajută copilul să își descopere motivația interioară de a face ceva, nu construiesc valori autentice și nu îi responsabilizează pe copii. Ele trebuie evitate, deoarece pe termen lung se dovedesc periculoase. Despre alternativele pe care le pot alege părinții în loc de sistemul de pedepse și recompense, puteți citi în articolul viitor!

Dacă consideri că este util acest articol, ne bucurăm dacă îl apreciezi cu un like sau îl distribui mai departe. Pentru a fi la curent cu noutățile noastre, urmărește-ne și pe Facebook!